Reconstrucția este un proces de reorganizare a societății, în ceea ce privește structurile juridice, operaționale, de proprietate și alte structuri, prin reevaluarea activelor și reevaluarea pasivelor. Există două metode de reconstrucție care sunt reconstrucția internă și reconstrucția exterioară. Primul este metoda în care se realizează reconstrucția fără lichidarea societății și formarea unei noi, în timp ce aceasta din urmă este una prin care societatea existentă își pierde existența și o nouă companie este înființată pentru a prelua afacerea companie existentă.
Reconstrucția este necesară atunci când compania suferă pierderi de mai mulți ani, iar extrasul de cont nu reflectă poziția corectă și corectă a afacerii, așa cum este reprezentată o valoare netă mai mare decât cea a celei reale. Aici, în articolul dat, vom vorbi despre toate diferențele importante dintre reconstrucția internă și cea externă.
Bazele comparației | Reconstrucția internă | Reconstrucția externă |
---|---|---|
Sens | Reconstrucția internă se referă la metoda de restructurare corporativă în care societatea existentă nu este lichidată pentru a forma o societate nouă. | Reconstrucția externă este una în care compania care este în curs de reconstrucție este lichidată pentru a prelua afacerea unei companii existente. |
Companie nouă | Nu se formează nicio companie nouă. | Se formează o nouă companie. |
Utilizarea termenilor specifici în bilanț | Bilanțul societății conține "și redus". | Nu sunt folosiți termeni specifici în bilanț. |
Reducerea capitalului | Capitalul este redus, iar titularii de răspundere externă renunță la creanțele lor. | Nicio reducere a capitalului |
Aprobarea instanței | Aprobarea instanței este obligatorie. | Nu este necesară aprobarea instanței. |
Transferul activelor și pasivelor | Nu are loc un astfel de transfer. | Activele și pasivele companiei existente sunt transferate noii companii. |
Un recurs realizat de întreprindere, în care se fac modificări substanțiale în structura capitalului companiei, fără a se recurge la lichidarea societății existente, se numește reconstrucție internă. În termeni mai buni, reorganizarea internă a structurii financiare a societății, în care întreprinderea aflată în curs de reconstrucție continuă să existe.
Reconstrucția internă se concentrează pe eliberarea întreprinderii de datorii și pierderi prin negocierea cu creditorii și reducerea sumei restante către aceștia, astfel încât să ajungă la o poziție favorabilă. Metodele prezentate mai jos sunt utilizate în general pentru a realiza procesul de reconstrucție internă:
În acest proces, activele sunt retratate, pentru a reprezenta valori juste, iar pasivele sunt retratate pentru a arăta valoarea setabilă și, prin urmare, bilanțul prezintă o imagine reală. În cadrul acestui sistem, pierderile de tranzacționare și activele fictive sunt scoase din contul creanței sacrificate de către deținătorii de obligațiuni, creditori etc..
Reconstrucția externă este un proces în care afacerile financiare ale companiei sunt lichidate și o nouă societate este formată pentru a prelua activele și pasivele societății existente după reorganizarea poziției financiare. Aceasta necesită aprobarea acționarilor, a creditorilor și a Tribunalului Național pentru Dreptul Societății (NCLT).
În cadrul reconstrucției externe, întreprinderea este continuată de întreprindere, însă este transferată în mod substanțial unei societăți care nu este una externă, ci o altă entitate formată din aproape aceiași acționari, care urmează să fie desfășurată de societatea cesionată. Tratarea contabilă a reconstrucției externe este aceeași ca și amalgamarea prin natura achiziției.
Următoarele puncte sunt relevante din cauza diferențelor dintre reconstrucția internă și cea externă:
Obiectivul principal al reconstrucției unei entități este reorganizarea capitalului său, care se poate face prin anularea valorii nereprezentative a activelor afacerii, soluționarea creanțelor creditorilor prin luarea reducerii și realizarea economiilor în operațiuni.